De la „Ultima Thule” la „O companie pentru viață” – Asociația Haide Gabriele!

Însemnările de navigație ale unui tată, pentru cei care caută o adevărată companie pentru viață și aleg să nu se predea gheții.

Prora unei corăbii îndreptate spre gheață

Dincolo de fiord nu se află gheața, ci viața: acesta este drumul nostru.

Portul rece din Ultima Thule

“Io che ho doppiato tre volte Capo Horn / e ho navigato sette volte i sette mari…”

Nu neg că am plâns, și nu o singură dată, ascultându-l pe Francesco Guccini cântând Ultima Thule. Există un adevăr dezarmant în acel bătrân marinar care, cu pânzele căzute și echipajul pierdut, privește în față sfârșitul călătoriei sale. Guccini cântă sosirea într-un tărâm al gheții veșnice, un „port rece” în care orice pasiune se stinge și dispare chiar și amintirea.

La 55 de ani, privind înapoi, îl înțeleg pe acel marinar. Viața nu m-a ferit de furtuni. Moartea fratelui meu, pe care l-am pierdut când aveam doar 18 ani; pierderea fiului meu Amedeo, care ne-a părăsit când era încă un copilaș; sfârșitul unei căsnicii; dizabilitatea neașteptată a celuilalt fiu al meu, Gabriele, care la 23 de ani s-a trezit privind moartea în față, pe un pat de spital.

Și, pe lângă toate acestea, lupta de zi cu zi ca să nu mă scufund. Au fost zile în care gheața din Ultima Thule părea singurul destin rezonabil. Zile în care oboseala îți șoptește că navighezi pe o corabie moartă, fără niciun scop.

Punctul de cotitură: o companie pentru viață

Și totuși, eu n-am crezut niciodată în acel port de gheață. Nu dintr-un optimism naiv, ci pentru că viața m-a pus în fața unei realități diferite.

Anul acesta, un mare afiș de Paște al mișcării Comunione e Liberazione cita aceste cuvinte: „O companie pentru viață”. O frază m-a fulgerat: „Învierea nu sustrage viața timpului și oboselii, dar îi schimbă sensul și gustul”.

Iată punctul de cotitură. Durerea și oboseala rămân, dar nu ești singur când le înfrunți. Dacă n-ar fi fost prietenii din tinerețe, n-aș fi supraviețuit întunericului din anii mei de la douăzeci de ani. Astăzi, aceeași Prezență are trăsăturile statornice și liniștitoare ale partenerei mele, Monika, sau chipul încăpățânat al fiului meu Gabriele. Am învățat că celălalt te readuce la realitate atunci când gândurile ți se întunecă prea tare, amortizează loviturile și îți amintește că nu navighezi în gol.

A modela realitatea: de la „Gyerünk” la întreprindere

Această companie nu este o teorie frumoasă și consolatoare. Se întrupează într-o fizicitate absolută, își murdărește mâinile în șantierele fiecărei zile.

Lui Gabriele, când disperarea din spital îl făcea să-și dorească sfârșitul, nu i-am ținut niciodată predici. Mă limitam să-i spun: „Haide. Gyerünk. Mergem mai departe”. Pentru că viața trebuie modelată în fiecare zi, chiar și atunci când devine grea. Și el s-a pus din nou pe picioare.

Împreună am început să construim. Nu ne-am limitat să „supraviețuim”, ci am dat viață unor intuiții concrete, fondând Asociația Haide Gabriele! și Haide Gabriele Holding. În cadrul acestor organizații lucrăm pentru o incluziune completă, dărâmând bariera care separă angajamentul social de întreprindere:

Mobilitate accesibilă: redăm libertatea de acțiune și de mișcare celor care au pierdut-o.
Agricultură și sănătate: îmbinăm gestionarea agricolă cu producția de remedii pentru om.
Autonomie reală: construim spații concrete și parcursuri de viață independentă.

Drumul nostru dincolo de fiord

Ce legătură au toate acestea cu credința sau cu Ultima Thule? Au legătură cu totul.

A construi un mijloc de mobilitate sau a organiza cu metodă munca unei asociații nu sunt acțiuni goale: sunt cărămizile cu care pregătim o casă adevărată pentru Gabriele și pentru oamenii pe care îi vom întâlni. Este felul nostru de a nu fragmenta omul în sectoare de specialitate, ci de a-l îmbrățișa în totalitatea lui.

Inima mea este uneori încă melancolică, dar nu este de piatră. Viața cere curajul de a fi înfruntată cu o seninătate care te dezarmează.

Marinarul lui Guccini își îndrepta prora spre infinit, așteptându-se la gol și la frig. Noi o îndreptăm știind că truda noastră nu va fi pierdută și că dincolo de fiord ne așteaptă nu gheața, ci viața adevărată.

Gyerünk. Mergem mai departe.

Să construim împreună

Dacă doriți să descoperiți cum transformăm această viziune în acțiuni de zi cu zi, explorați proiectele noastre sau scrieți-ne ca să facem împreună o bucată de drum.